Cruzimea omului fata de om: lagare de concentrare in China si in alte parti ale lumii
 |
|
Crematoriu uman: Unitatea cu cuptorul se afla in partea de sud-vest a lagarului de concentrare din Sujiatun, unde o martora spune ca practicantii Falun Gong sunt incinerati dupa ce li se extrag organele in scopul comercializarii lor. (The Epoch Times)
|
Lagarele de concentrare nu sunt ceva nou. Englezii sunt primii care au folosit termenul de “lagar de concentrare” in Africa de Sud in timpul celui de-al doilea Razboi Boer intre anii 1899 si 1902, dar folosirea acestor recolonizari fortate pentru a controla populatia merge inapoi la civilizatiile timpurii, precum Asirienii (popor semitic ce a trait in Mesopotamia intre 1170 i.C. si 612 i.C.)
Inregistrari clare de grupuri de civili care au fost concentrati in lagare mari dateaza dintr-o perioada mai recenta. Englezii, dupa ce au luptat in Razboiul Boer, au folosit astfel de lagare pentru a ingradi si controla un numar mare de civili intr-o zona concentrata. Zeci de mii de supravietuitori ai celui de-al doilea Razboi Boer au murit ca urmare a bolilor cauzate de aglomerare, conditii sanitare sarace si alimentatie inadecvata. Atunci a fost momentul cand a fost inventat termenul de “lagar de concentrare,” pentru a simboliza “concentrarea” unui mare numar de indivizi intr-un singur loc. Termenul, aplicat in mod egal asupra lagarelor din Spania, s-a stabilit in Cuba in 1895 pentru a controla campaniile de anti-revolte. Nici unul dintre acestea nu au fost lagare de exterminare. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, englezii au construit lagarele din Cipru pentru a preveni emigrarea evreilor in Palestina. Cu trecerea timpului aceste lagare au ajuns sa tina 50.000 de oameni, incluzand 30.000 de supravietuitori ai Holocaustului. 11.000 dintre ei nu au fost eliberati decat in 1949.
In vara anului 1838, presedintele american van Buren a ordonat armatei sa inceapa o ingradire pe scara larga a tuturor membrilor natiunii Cherokee. Ceea ce s-a intamplat in aceste lagare este o rusine eterna asupra incalcarii drepturilor omului in America. In timpul Razboiului Filipino-American din 1901, generalul J. Franklin Bell a initiat o politica de tipul celor din lagarele de concentrare in Batangas; intre 1935 si 1937, Serviciul National al Parcurilor din S.U.A. a mutat cu forta 437 de familii dintr-o zona cunoscuta ca si Parcul National Shenandoah in colonii si apoi a ars sau mutat gospodariile acestora. Ultimul centru american aflat sub cercetare este Lagarul Guantanamo, dar Amnesty International nu considera acest centru un lagar de concentrare.
Imaginea pe care cei mai multi oameni au au cand aud termenul de “lagar de concentrare” este aceea a unor lagare de exterminare naziste sau a gulagurilor lui Stalin. Exista mai multe dovezi despre lagarele naziste decat despre lagarele lui Stalin. Unele dintre aceste dovezi mi-au fost prezentate intr-un dialog cu supravietuitori ai Holocaustului si de catre victime ale Holocaustului inaintea inchiderii lor, prezentand experimente medicale terifiante efectuate fara anestezie, foamete, boli si disperare. Oamenii constienti lucreaza de zor pentru a preveni ca astfel de tragedii sa se mai intample vreodata.
Dar acest lucru se intampla din nou, chiar acum, unor mii de oameni in China in multe locuri, si in particular intr-un loc numit lagarul de concentrare Sujiatun in Shenyang, provincia Liaoning, China. Lagarele de concentrare au fost intotdeauna locuri care au jefuit oamenii de libertatea lor. Detinutii din aceste lagare sunt considerati munca libera sau ieftina. Lagarele de concentrare, centrele de detentie, inchisorile si lagarele de munca din China exploateaza populatia din aceste centre, care deseori lucreaza pana la epuizare in timp ce ii indoctrineaza cu propaganda degenerata. Cei care supravietuiesc si sunt eventual eliberati sunt fizic distrusi si deseori bolnavi mental.
Toate acestea sunt destul de rele si nu contribuie la o buna functionare pe plan mental a populatiei. Ce se intampla in lagarul din Sujiatun, totusi, este foarte ingrozitor. Din cei 6.000 de oameni estimati a fi incarcerati acolo, multi sunt cetateni nevinovati care incearca doar sa isi traiasca viata conform sistemului lor de credinta. Numarul imens de oameni nevinovati inchisi acolo au fost incarcerati doar pentru ca regimul comunist ii considera o amenintare politica. Nu se stie cu siguranta care este numarul lor. Regimul comunist are nevoie disperata de bani! Prosperitatea lui pe plan international este doar praf in ochi.
Sistemul comunist este falimentar. Orice membru al Partidului Comunist incearca sa isi umple buzunarele proprii cat mai rapid posibil si sa se retraga inainte ca acest regim sa se prabuseasca. Metodele adoptate de acesti oameni falimentari in lagarul din Sujiatun sunt demonice: intai denunta si apoi incarcereaza oameni nevinovati pentru singurul scop de a le extrage organele si a le vinde, o ‘afacere’ foarte profitabila! Acestor victime nu li se spune cand va avea loc executia lor. Organele sunt extrase in functie de necesitatile pacientilor si de doctorii care colaboreaza cu lagarul pentru a efectua operatii. Dupa ce organele sunt inlaturate, taieturile sunt inchise la repezeala si superficial si corpul este trimis la crematoriul locului pentru incinerare imediata. Deseori membrii familiilor lor nu afla nimic sau li se spune mult mai tarziu ce s-a intamplat cu cei dragi lor.
Trebuie sa ma intreb daca vreunul dintre acesti indivizi implicati in aceasta tragedie umana inca indrazneste sa se considere ca parte a unei familii umane, sau daca ei inca se pot privi in oglinda si sa nu isi aminteasca de ororile la care au participat.
De-a lungul secolului 20 a devenit mult mai obisnuit pentru oficialii din conducere sa inchida arbitrar populatii civile pentru diferite motive. Uneori “lagarul de concentrare” si “lagarul de exterminare” sunt folosite ca sinonime, dar un lagar de concentrare prin definitie nu este un lagar al mortii. Lagarul din Sujiatun ar putea fi exceptia. Din acest motiv o interventie imediata este necesara de dragul victimelor potentiale!
Lagarele au existat si unele dintre ele inca sunt folosite in urmatoarele tari si de catre populatia acestora: Argentina, Austria/Ungaria, Bosnia si Hertegovina, Marea Britanie, Cambodgia, Canada, Chile, Croatia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, China, Polonia, Rusia si Uniunea Sovietica, Serbia, Slovacia, Olanda, Coreea de Nord si Statele Unite.
Dintre toate natiunile unde stim ca au existat lagare, nici una nu a incalcat drepturile omului intr-un mod atat de terifiant ca lagarul chinez din Sujiatun. Haideti sa facem ceea ce putem pentru a inchide acest lagar acum!
