De ce este atat de tacut regimul comunist asupra Lagarului de Concentrare din SujiatunGao Zhisheng
27.03.2006
Epoch Times
Au trecut 37 de zile de cand Ouyang Xiaorong si Hu Jia au fost rapiti de catre regimul comunist chinez. Recurgand la tactici mafiote, regimul si-a demonstrat natura neschimbatoare si faptul ca nu poate folosi mijloace legale pentru a retine oameni nevinovati. Dezvaluirea lagarului de concentrare si al mortii din Sujiatun a socat toti chinezii. Am primit un numar tot mai mare de telefoane si mesaje de la oameni din interiorul Chinei si din strainatate, cerand informatii despre aceasta problema. Daca regimul comunist inca mentine tacerea asupra acestei probleme, atunci indiferent daca incidentul din Sujiatun este adevarat sau nu, va constitui o lovitura mortala asupra lui. Privind istoria existentei regimului comunist, intotdeauna a pretins credite pentru orice fapta buna pe care nu a facut-o! Intodeauna a pretins ca fiecare fapta rea comisa este un lucru bun! Regimul comunist este denigrat pentru comiterea acestor fapte malefice si totusi el accepta in tacere acest lucru. Sujiatun nu este o problema superficiala. Daca este doar un zvon, atunci acuzatiile suportate de regimul comunist sunt ceva nesemnificativ. Ei sunt acuzati de comiterea unor crime impotriva umanitatii si genocid. Pe langa grupurile anti-umane de la nivelurile inalte ale PCC mai exista multi experti legiuitori si consilieri internationali. Cand un incident de o asemenea natura izbucneste, este imposibil sa nu aiba loc discutii asupra modalitatii de rezolvare a acestei situatii, fie ca incidentul din Sujiatun este adevarat sau nu. In ultimii ani, in vremuri de criza, oficialii de varf ai PCC au spus deseori “rezolvati problemele de urgenta.” Totusi, de aceasta data regimul comunist a ramas tacut mai mult de 10 zile. Acest lucru arata ca este prea jenat sa spuna ceva despre acest subiect. Regimul comunist chinez ar trebui acuzat de crime impotriva umanitatii si genocid in Sujiatun dar acest lucru nu inseamna ca toti oficialii de varf ai PCC sunt implicati. Faptul ca oficialilor de varf le-a luat mult timp sa raspunda unui incident atat de socant care ar putea ameninta supravietuirea partidului nu este un lucru rau. In trecut, cand era vorba de situatii care amenintau existenta partidului, regimul comunist infatisa imediat o unitate exceptionala. Indiferent daca ei au comis sau nu fapta cea rea, prima lor reactie era de a nega, apoi de a acuza “pe cei cu motive ulterioare” de “atac vicios” asupra partidului si guvernului. Daca regimul este capabil sa raspunda rapid in orice situatie, deoseori aceasta este o indicatie clara a doua mesaje. In primul rand, ei sunt increzatori ca vor rezolva criza, si in al doilea rand aceasta este o indicatie ca au ajuns rapid la un consens in rezolvarea problemei. Istoria a dovedit ca de indata ce ei controleaza situatia vor pretinde toate meritele si vor clasa problema. Deoarece ei au ramas tacuti asupra incidentului din Sujiatun atat de mult timp, cel putin acest lucru indica faptul ca exista pareri opuse asupra modalitatii de rezolvare a acestei probleme si nu au ajuns la un consens asupra acceptarii sau nu a responsabilitatii pentru acest incident. In al doilea rand, toata lumea este constienta ca, daca incidentul din Sujiatun este verificat, vinovatii vor trebui sa fie minoritatea de la nivelurile superioare ale regimului. Evident ca ceilalti nu vor sa impartaseasca aceeasi responsabilitate si etichetare pentru macelarirea compatriotilor lor; in al treilea rand, acuzatiile referitoare la crime impotriva umanitatii si de genocid implicate de incidentul din Sujiatun sunt urmarite si pedepsite international, si acest lucru este nu poate fi rezolvat de regimul comunist chinez prin folosirea mijloacelor traditionale. De indata ce aceste doua acuzatii sunt stabilite, procedurile in cadrul tribunalelor internationale vor incepe si nici sefii de stat nu vor scapa de procesul acestor tribunale. Acuzarea fostului presedinte iugoslav, Slobodan Milosevic, de catre tribunalele internationale este un exemplu recent. Daca oficialii de nivel inalt ai regimului comunist incearca sa acopere crimele din Sujiatun ca un grup colectiv, atunci toata lumea va fi privita ca partasa la aceasta infractiune. In mod sigur, acest lucru va insemna o lovitura fatala pentru orice oficial de nivel inalt. Fiecare oficial comunist ar trebui sa se gandeasca si s-a gandit la acest lucru. Cand incidentul din Sujiatun este verificat, va fi cea mai mare tragedie a societatii umane indiferent cat de multi vinovati ai regimului comunist vor fi pedepsiti de catre lege. Ei nu pot ramane tacuti pentru totdeauna. Adevarul va fi dezvaluit in cele din urma intregii lumi! In prezent, Cerul inca ofera o ultima sansa pentru fiecare oficial al regimului comunist chinez de a avea un viitor bun. Astazi politia secreta ma urmareste de la distanta. Numarul masinilor care ma urmaresc a scazut de asemenea in mare masura. Dupa masa, fostii colegi ai sotiei mele din Xinjiang au venit in Beijing pentru o vizita. Pentru siguranta lor, ne-am intalnit la un restaurant si i-am omenit. Au fost cel putin 3 masini cu agenti secreti care ne monitorizau de la distanta. Cand am intrat in restaurant, ei au parcat peste drum si ne-au urmarit in continuare. Nu ne-au urmat in restaurat. La plecare am fost din nou urmariti pana cand am ajuns acasa. Comparativ cu celelalte ocazii acum este mult mai ”civilizat.“ Scris la 23 martie, in locuinta mea din Beijing si inconjurat de politia secreta. |
|