Japonezii bogati cumpara organele prizonierilor chinezi executati
Sute de japonezi si persoane instarite din diferite alte tari isi indreapta atentia spre industria transplanturilor de organe umane din China, platind zeci de mii de lire pentru ficati si rinichi, care in unele cazuri au fost extrase de la prizonieri executati si vandute spitalelor.
Cand rinichii lui Kenichiro Hokamura au cedat, el a avut de facut o alegere: sa astepte pentru un transplant sau sa verifice on-line daca sunt organe de vanzare. Nascut in Japonia, unde doar 40 de organe pentru transplant au fost donate din 1997, omul de afaceri in varsta de 62 ani a spus: “Sunt 100 de oameni ce asteapta numai in aceasta prefectura. As fi murit inainte sa apara un donator.” Totusi, a fost uimit de usurinta obtinerii transplantului.
La zece zile dupa ce a contactat un broker japonez din China acum doua luni, el se afla pe masa de operatie intr-un spital din Shanghai primind un rinichi nou. “A fost atat de rapid incat mi-a fost teama,” a declarat el. “Donatorul on-line” a fost un barbat executat; pretul a fost aproximativ 33.000 de lire.
Beijingul nu vrea sa dezvaluie cati oameni a executat, dar analistii estimeaza ca aproximativ 8.000 de oameni sunt omorati in fiecare an. Rapoarte privind inlaturarea de catre autoritatile chineze a organelor de la prizonierii executati au circulat de la jumatatea anilor 1980, cand dezvoltarea unui medicament numit Ciclosoporina-A a facut transplanturile o noua optiune viabila pentru pacienti.
Pana acum, cele mai multe dovezi care faceau legatura intre executii si comertul cu organe au fost superficiale si nu au fost sustinute datorita unei lipse a transparentei in sistemul juridic criminal chinez sau a secretismului ce inconjoara executiile din inchisori.
Dnul Hokamura sustine ca este ingrijorat in legatura cu provenienta richiului. “Translatorul meu mi-a spus ca donatorul meu a fost un tanar prizonier executat,” spune omul de afaceri. “Donatorul a fost capabil sa ofere o contributie societatii, astfel ce este rau in acest lucru?”
“A fost ieftin,” a adaugat dnul Hokamura, acum intors in Japonia.
Zvonuri legate de probleme post operatorii sau de pacienti care au murit la unu sau doi ani dupa ce s-au reintors din China au esuat sa opreasca valul.
Un singur broker a ajutat mai mult de 1.000 de japonezi sa plece in China pentru transplanturi incepand cu 2004 si comertul este in crestere. Cifrele oficiale cu siguranta subestimeaza numarul de oameni ce aleg aceasta varianta.
Surse declara ca pretul unui transplant de rinichi este aproximativ de 37.000 de lire si de ficat aproximativ 88.000 de lire. Dnul Hokamura a platit inca un milion de yeni pentru transport. Exista o usoara incercare de a ascunde sursele organelor, mai ales cele provenite de la prizonieri executati.
Alarmati de traficul crescator, ministerul japonez al sanatatii a inceput un proiect mixt de cercetare cu autoritatile transporturilor intr-o incercare de a castiga putin control asupra acestui comert. Dar guvernului ii va fi dificil sa opreasca oamenii disperati care au bani, sa zboare in China. Dnul Hokamura spune: “Am asteptat patru ani si patru luni. Am obosit sa astept.”
Guvernul chinez insista ca incearca sa opreasca piata neagra a organelor. Conform reglementarilor, chiar si in cazul unei donatii din partea unei rude apropiate in viata, atat pacientul cat si donatorul trebuie sa ofere o dovada legala de rudenie prin sange sau casatorie sau se efectueze un test al ADN.
Dar semnele pictate cu spray pe peretii din afara a clinicilor si spitalelor din multe parti ale Chinei spun o poveste diferita. Simplu si direct, aceste semne prezinta un numar de telefon mobil si caracterul pentru shen, care inseamna ‘rinichi,’ scris alaturi. De asemenea pe internet sunt postate diferite anunturi prin care se ofera rinichi pentru vanzare.
Comertul de organe pentru transplanturi este ilegal in China, dar piata neagra infloreste. Si nu este vorba doar de spitale si clinici mici private din intreaga tara – chiar si spitalele mai mari din Beijing si diverse firme din Shanghai au anunturi in toalete sau pe peretii sectiilor de spital.
“Noi trebuie sa stergem anunturile din nou si din nou. Ei chiar viziteaza doctori, dau numeroase telefoane si trimit scrisori din nou si din nou,” a declarat profesorul Ding Qiang, directorul Spitalului de Urologie din Huashan, parte a Universitatii Fudan din Shanghai. “Donatiile de organe pentru bani sunt strict interzise,” a declarat profesorul Ding.
Totusi, China este o tara imensa si, asa cum spune proverbul: muntii sunt inalti si imparatul este departe. Interzicerea legala ar putea avea efect asupra comertului ilegal de organe din spitalele publice importante, dar clinicile private si spitalele mici, care urmaresc profitul, sunt extrem de greu de urmarit, lasand loc pentru comertul profitabil si ilegal de organe.
