• Pagina Principala
• Comentarii

• 
• Feedback

Etan Guthman, ziarist independent într-o serie de articole despre una dintre cele mai socante atrocitati ale timpurilor moderne: regimul comunist chinez se ocupa în secret de mai multi ani cu recoltarea de organe, pe viu, cu forta, de la practicanti ai miscarii spirituale Falun Gong. Ziarul The Epoch Times a efectuat o ancheta în 2005 descoperind mai multe surse independente din China care au depus marturie despre existenta unei asemenea practici sistematice. În 2006 raportul unui fost secretar pentru Asia-Pacific din Canada (David Kilgour), si a unui renumit avocat de drepturile omului (David Matas) au confirmat temerile cele mai rele, conducând o investigatie care a descoperit în China peste 40 de mii de transplanturi din surse nespecificate efectuate din 2001. Majoritatea lor covârsitoare proveneau de la practicati Falun Gong detinuti abuziv pentru credinta. Raportul lor poate fi gasit pe internet la organharvestinvestigation.net/ sau în limba româna la www.epochtimes-romania.com/articles/2006/10/article_5996.html

**********************************

Soferul jeep-ului ne masoara din priviri în momentul în care urcam în masina. Asistentul meu este un tânar israelian sanatos, asa ca eu trebuie sa fiu cel cu banii. Mi se adreseaza în egleza lui stricata: „Fata?”

Nu. Fara fete. Du-ne la ...

„Ladyboy? Kickboxer?”

Nu. Fara ladyboy, fara kickboxeri, mersi. S-ar putea sa fiu un burtos, transpirat, om alb de vârsta a doua, dar ma aflu aici pentru – de fapt, ma duc sa ma întalnesc cu o femeie de nationalitate chineza pe o strada laturalnica. Ea îmi va spune povesti confidentiale despre umilire, tortura, si abuz. Si partea cea mai rusinoasa este ca dupa aproape 50 de interviuri cu refugiati din lagarele de munca fortata din China, nici macar nu voi asculta cu atâta atentie. Ma aflu în Bangkok deoarece practicanti de Falun Gong, miscarea reînsufletirii budismului care a fost scoasa în afara legii de Beijing, obisnuiesc sa o apuce catre sud când scapa din China. Cei fara pasapoarte trec prin Burma pe motociclete si pe drumuri mai putin circulate. Unii au fost intervievati de investigatori U.N., dar putini au fost intervievati de presa, cu toate ca, scapati din lagarele de munca din China, sunt nerabdatori, chiar disperati, sa ne spuna povestile lor. În ceea ce priveste femeia de nationalitate chineza, intentionez sa îndepartez cu ajutorul întrebarilor discutia de la ceea ce ea va dori sa-mi spuna – persecutie si spiritualitate – catre ceva ce ea de abia îsi va aminti, o etapa aparent inofensiva a experientei sale: o injectie, palpari ale abdomenului, o radiografie, o mostra de urina – teste medicale ce sunt în concordanta cu evaluarea prizonierilor pentru recoltarea de organe.

Ancheta mea a început într-un camin cultural din Montreal cu un an în urma, ascultând un chinez îndesat de vârsta a doua cu vocea groasa pe nume Wang Xiaohua, un om obisnuit, cu exceptia faptului ca avea o urma rosiatic-închisa ce se întindea în jos pe fruntea sa.

Îsi amintea o scena: aproximativ 20 de barbati, practicanti de Falun Gong, stateau iarna în câmp, fiind însotiti pe ambele parti de doua escorte înarmate. În loc sa-i conduca sa scoata bucati de piatra si sa împrastie îngrasaminte, politia îi strânsese pentru un fel de excursie. Parea aproape ca o vacanta. Wang nu vazuse multe dintre fetele prizonierilor pâna atunci. Aici în lagarul de munca fortata nr. 2 din Yunnan, detinutii Falun Gong erau tinuti cu grija în minoritate în fiecare celula pentru ca infractorii veterani sa îi poata bate.

Practicantilor Falun Gong le era interzis sa comunice între ei. Cu toate acestea în momentul în care garzile le-au facut semn sa înceapa sa mearga, Wang a simtit ca grupul si-a potrivit ritmul pasilor precum o linistita turma migratoare. A privit în jos la pamântul rosiatic, brazdat de paie si deseuri, pâna la muntii de la orizont. Orice se afla înainte, Wang stia ca lor nu le este frica.

Dupa 20 de minute, a vazut o structura mare ce licarea în zare – poate ca era un spital, s-a gândit Wang. Vara anului 2001 fusese aspra în China de Sud. Dupa ce lucrase luni întregi în soarele arzator, capul ras al lui Wang devenise serios infectat. Poate ca acum era un pic mai bine. Sau poate ca se obisnuise cu asta: în ultima vreme observa doar mirosul greu si respingator al scalpului sau putred când se trezea.

Wang rupse linistea, întrebându-l pe unul dintre gardieni daca aceea din fata este cladirea spitalului. Gardianul raspunse calm: „Stiti, ne pasa atât de mult de voi. Asa ca va ducem pentru un control medical. Iata cât de bine se poarta însotitorii cu voi. În mod normal, un astfel de lucru nu se întâmpla niciodata într-un lagar de munca.”

Înauntrul unitatii, practicantii s-au aliniat si rând pe rând li s-a recoltat câte o mostra mare de sânge. Apoi o mostra de urina, electrocardiograma, radiografie abdominala si examen la ochi. Când Wang a aratat catre capul sau, doctorul a murmurat ceva cum ca este normal si s-a mutat la urmatorul pacient. Întorcându-se în lagar, prizonierii s-au simtit usurati, chiar putin mândri, despre întreaga poveste. În pofida tuturor torturilor pe care le îndurasera si a conditiilor inumane, chiar si guvernul era fortat sa vada ca practicantii Falun Gong erau sanatosi.

Ei nu au aflat niciodata rezultatul niciunuia dintre acele teste medicale, spune Wang, cu o neasteptata urma de zâmbt pe fata. Nu se poate abtine... Supravietuise.

Am vorbit cu Wang în 2007, reprezentând doar unul dintre cele peste 100 de interviuri luate pentru o carte despre ciocnirea dintre Falun Gong si statul chinez. Povestea lui Wang nu este noua. Doi avocati renumiti de drepturile omului din Canada, David Kilgour si David Matas, au subliniat cazul sau si multe altele în „Raport despre acuzatiile de recoltare de organe de la practicanti Falun Gong în China”, tiparit si publicat pe internet în 2006.

Prin intervievarea lui Wang, adaugam un nou caz la cercetarile aprofundate efectuate deja de catre altii. Nu ma asteptam ca povestea lui Wang sa se repete pe masura ce interviurile mele progresau, nici sa aflu ca recoltarea de organe se extinsese dincolo de Falun Gong. Ma înselasem.

Falun Gong a devenit larg raspândit în China la sfârsitul anilor ‘90. Din diverse motive – poate din cauza faptului ca numarul membrilor acestei miscari era mai mare decât cea a Partidului Comunist Chinez (si aveau membri comuni), sau deoarece mostenirea din Tiananmen ramasese nerezolvata, sau pentru ca 70 de milioane de oameni aparent cautau o cale catre cer (alta decât banii) – Partidul a decis sa îl elimine. În 1998, partidul a anulat pe ascuns autorizatiile profesionale ale oamenilor care practicau Falun Gong. În 1999 au avut loc arestari în masa, confiscari de bunuri si tortura. Apoi, începând cu anul 2000, pe masura ce miscarea a raspuns devenind mai activa în mod deschis, demonstrând în Piata Tiananmen si intervenind în semnalele de televiziune din China, numarul mortilor a început sa creasca, atingând în 2005 apoximativ 3000 de cazuri confirmate de deces, provenite din tortura, executie, si neglijenta.

În orice moment în timp, 100.000 de practicanti Falun Gong se spunea ca se afla închisi undeva în sistemul chinez de penitenciare. Asemenea majoritatii cifrelor ce veneau din China, acestea erau estimari aproximative, având si mai mult diminuata credibilitatea de catre discutiile pro si contra. Dar un lucru este dincolo de controversa: Reprimarea Falun Gong era scapata de sub control. Arestari, sentinte, tot ce s-a întâmplat în centrele de detentie, institutii psihiatrice si lagare de munca fortata nu urmau nicio constrângere sau procedura legala stabilita. Ca act de rezistenta pasiva, sau pur si simplu pentru a evita cauzarea de probleme familiilor lor, multi practicanti Falun Gong au început sa-si ascunda numele în fata politiei, prezentându-se doar ca „practicant” sau „discipol Dafa”. Întrebati de zona unde locuiau, spuneau „din univers”. Pentru acestia, cei fara nume, ale caror familii nu au avut niciun mijloc de a-i gasi sau a face ceva în numele lor, s-ar putea sa nu existe niciun fel de înregistrari.

La începutul anului 2006, primele acuzatii de recoltare pe scara larga – extragerea pe cale chirurgicala a organelor în timp ce prizonierii erau înca în viata, desi bineînteles ca procedura îi omora – de la practicanti de Falun Gong a iesit la iveala din nord-estul Chinei. Acuzatiile au declansat o furtuna tacuta în comunitatea drepturilor omului. Totusi acuzatia nu era exagerata.

Harry Wu, un dizident chinez care a înfiintat Fundatia Laogai, adusese o gramada de dovezi potrivit carora statul, dupa executia criminalilor condamnati la moarte, le vindea rinichii, ficatul, corneea, si alte parti ale corpului catre chinezi sau straini, cu alte cuvinte oricui care ar fi putut plati. Procedura a început la mijlocul anilor ‘80. Pâna la mijlocul anilor ‘90, cu ajutorul medicamentelor de inhibare a rejectarii tesutului inventate de catre China, afacerea progresase. Dube de recoltare de organe conduse de servicii armate erau parcate în mod regulat chiar la iesirea de pe câmpurile unde aveau loc omorurile pentru a se asigura ca spitalele militare au întâietate. Acest lucru nu era strict secret. Am discutat cu un fost ofiter de politie chinez, un om simplu din zona rurala, care a afirmat ca, facând un favor prietenului unui condamnat, a deschis usa din spate a unei astfel de dube si a desfacut fermoarul sacului în care se afla corpul. Pieptul corpului era complet golit de organe.

VA URMA

Etan Guthman multumeste Fundatiei Eaerhart si familiei Valenberg din Suedia pentru sprijinul acordat cercetarii sale.