• Pagina Principala
• Comentarii

• 
• Feedback

Etan Guthman, ziarist independent într-o serie de articole despre una dintre cele mai socante atrocitati ale timpurilor moderne: regimul comunist chinez se ocupa în secret de mai multi ani cu recoltarea de organe, pe viu, cu forta, de la practicanti ai miscarii spirituale Falun Gong. Ziarul The Epoch Times a efectuat o ancheta în 2005 descoperind mai multe surse independente din China care au depus marturie despre existenta unei asemenea practici sistematice. În 2006 raportul unui fost secretar pentru Asia-Pacific din Canada (David Kilgour), si a unui renumit avocat de drepturile omului (David Matas) au confirmat temerile cele mai rele, conducând o investigatie care a descoperit în China peste 40 de mii de transplanturi din surse nespecificate efectuate din 2001. Majoritatea lor covârsitoare proveneau de la practicati Falun Gong detinuti abuziv pentru credinta. Raportul lor poate fi gasit pe internet la organharvestinvestigation.net/ sau în limba româna la www.epochtimes-romania.com/articles/2006/10/article_5996.html

***

Qu Yangyao este o profesionista remarcabila chineza care poseda trei masterate. Ea este de asemenea prima refugiata care descrie o examinare medicala „doar pentru organe”. Qu a fugit în Sydney anul trecut. În timp ce era prizoniera în China în iunie 2000, a refuzat „transformarea” - semnarea unei declaratii prin care respingea Falun Gong – si a fost pâna la urma transferata într-un lagar de munca. Starea de sanatate a lui Qu era destul de buna, desi pierduse din greutate de la greva foamei. Datorita pozitiei sociale si a educatiei lui Qu, existau motive pentru a o pastra sanatoasa. Politia chineza dorea sa evite decesele în custodie – mai putine acte de întocmit, mai putine întrebari. Cel putin, asa gândea Qu.

Qu avea 35 de ani când politia a condus-o împreuna cu alti doi practicanti la un spital. Qu îsi aminteste clar recoltarea unei mari cantitati de sânge, apoi o radiografie a pieptului, si diverse investigatii. „Nu întelegeam despre ce era vorba. Ne atingeau în diverse locuri ... abdomen, ficat”. Nu-si aminteste sa i se fi luat o mostra de urina atunci, dar un doctor i-a aprins într-adevar o lumina în ochi, examinându-i corneea.

I-a cerut oare doctorul sa urmareasca miscarea luminii sale cu privirea, sau i-a verificat vederea periferica? Nu. I-a analizat doar corneea, sarind peste orice testare a functiilor creierului. Si asta a fost tot: nici un ciocan în genunchi, nici o investigare a nodurilor limfatice, nici o examinare a urechilor sau gurii sau organelor genitale – doctorul i-a verificat doar organele comerciale si nimic mai mult.

S-ar putea ca eu sa fi simtit un fior rece pe sira spinarii în anumite momente ale interviului, dar Qu, asemenea multor oameni educati, a parut initial ca nu îsi da seama de potentialele implicatii a ceea ce îmi spunea. Multi prizonieri pastreaza o sensibilitate de genul „nu se poate întâmpla aici”. „Sunt prea important ca sa fiu eliminat” este zicala supravietuitorilor. În majoritatea interviurilor prezentate aici, subiectii mei, cu toate ca erau constienti de problema recoltarii de organe, nu aveau o idee clara asupra scopului chestionarului sau a raspunsurilor „corecte”.

Practicantilor Falun Gong le este interzis sa minta. Dar nu înseamna ca nu fac asta niciodata. Pe parcursul interviurilor am auzit câteva deformari. Nu deoarece oamenii erau „pregatiti”, ci pentru ca suferisera traume. Deformarile voite, totusi, sunt extrem de rare. Cea mai buna modalitate de a te pazi de marturii false este de a te baza pe interviuri lungi, pe scaun.

În total, am intervievat 15 refugiati Falun Gong din lagare de munca sau detentii prelungite care trecusera prin ceva inexplicabil într-un cadru medical. Asistentul meu care ma ajuta cu cercetarile, Leeshai Lemish, a intervievat-o pe Dai Ying în Norvegia, aducând totalul nostru la 16. Daca acest numar pare scazut, atunci luati în considerare dificultatea de a supravietui si a scapa. Chiar si asa, doar putin peste jumatate dintre subiecti pot fi exclusi dintre candidatii potriviti pentru recoltarea de organe: prea batrâni, prea deteriorati fizic de la munca grea, sau prea slabiti de la perioadele de greva a foamei. Unii erau pur si simplu prea nesiguri în legatura cu procedurile specifice de care îsi aminteau pentru a ne putea ajuta suficient. Pe unii se testasera medicamente. Altora li se facusera consultatii aparent normale si cuprinzatoare, totusi chiar astfel de oameni ofereau câteodata indicii valoroase.

De exemplu, Lin Jie, o femeie de 60 si ceva de ani ce traieste în Sydney, a povestit ca, în mai 2001, în timp ce era încarcerata în puscaria de femei Yong Chuan din Chongqing, la peste 100 de practicante Falun Gong le-a fost examinat „întreg corpul, cu mare atentie. Si ne întrebau de problemele medicale”. În regula. Totusi Lin s-a trezind întrebându-se de ce „un politist la un practicant” escorta femeile catre examenul medical, ca si cum ar fi fost criminali periculosi. Practicantii de Falun Gong întruchipeaza multe lucruri – puternici, morali, onesti – dar sunt complet nonviolenti. În mod clar cineva din sistemul de securitate chineza era nelinistit.

Un alt exemplu este Jing Tian, o femeie de 40 si ceva de ani, refugiata acum în Bangkok. În martie 2002, centrul de detentie Shenyang le-a facut multe analize tuturor practicantilor. Jing a urmarit cu atentie procedura si nu a observat nimic neobisnuit. Apoi, în septembrie, autoritatile au început sa faca analize de sânge costisitoare (acestea ar costa 300 de dolari pentru o persoana în Vest). Jing a remarcat ca se extragea destul sânge pentru a umple opt eprubete pentru fiecare practicant, suficiente pentru un diagnostic de nivel avansat sau pentru determinarea compatibilitatii tesutului. Jia Xiarong, o prizoniera de vârsa a doua care provenea dintr-o familie de oficiali cu relatii, i-a spus lui Jing pe fata: „Ei fac asta deoarece vreun oficial batrân are nevoie de un organ”.

Dar Jing simtea altceva în aer, ceva mult mai important: prizonierii ajungeau în toiul noptii si dispareau înainte de rasaritul soarelui. Existau autobuze de transport catre „spitalele civile ale structurilor de aparare” cu nume precum Sujiatun si Yida, si erau practicanti fara nume, doar numere.

Nu era momentul potrivit sa fii un tânar practicant furios, potrivit unei refugiate în vârsta de 30 si ceva de ani ajunsa recent în Hong Kong. Are familie în China, asa ca îi vom spune Jiansheng Chen. În 2002, Chen observase un sablon. Atunci când începeau analizele de sânge, spunea ea, „înainte de a semna o declaratie [de renuntare la Falun Gong] practicantii erau toti supusi analizelor medicale. Dupa ce semnau, ei nu mai erau examinati din nou.”

Chen era „de neconvertit”- si chiar mai mult de atât. Nu numai ca refuzase sa renunte la Falun Gong, dar îi facea sa taca pe toti cei care semnasera declaratia. Lui Chen îi erau administrate medicamente de trei ori pe zi (probabil sedative), asa ca testarea de medicamente nu poate fi exclusa. Totusi pe masura ce rezistenta ei se diminua, politia îi spunea: „Daca nu te convertesti, te vom trimite departe. Calea pe care ai ales-o este calea mortii”. Timp de opt zile s-au facut eforturi pentru a o convinge pe Chen sa renunte la Falun Gong sau sa-i câstige supunerea prin tortura. Pe neasteptate gardienii i-au ordonat sa scrie o scrisoare de sinucidere. Chen i-a luat în derâdere: „Nu am murit. De ce sa semnez un certificat de deces?”

Directorul a adus un grup de doctori din politia militara ce purtau uniforme albe, barbati si femei. Polistii din lagarul de munca erau „foarte speriati” la momentul respectiv, conform lui Chen. Ei repetau în continuu: „Daca tot nu vrei sa te convertesti, ceea ce te asteapta este o cale catre moarte.”

Chen a fost legata la ochi. Apoi a auzit vocea cunoscuta a unei politiste cerând doctorilor sa iasa un minut. Când au ramas singure, femeia a început sa insiste pe lânga ea: „Chen, viata ta urmeaza sa-ti fie luata. Nu glumesc. Am fost aici împreuna tot acest timp, am format cel putin un fel de legatura pâna acum. Nu pot suporta sa vad asta – o persoana în viata în fata ochilor mei gata sa fie ucisa.”

Chen ramase tacuta. Nu o credea pe politista – de ce ar fi facut-o? În ultimele opt zile, fusese spânzurata de tavan. Fusese arsa cu bastoane electrice. Îsi bause propria urina. Asa ca, ultimul siretlic simpatic era neconvingator. Apoi Chen observa lacrimile pe fata politistei. Chen accepta sa se gândeasca la convertire. „Este tot ce-mi trebuie”, spuse politista. Dupa o lunga disputa cu doctorii, politista pleca.

Practicantilor le place sa vorbeasca despre modificarea comportamentului politistilor cu ajutorul puterii credintei lor. Este un subiect preferat. Asemenea unui prizonier de razboi a carui datorie este sa încerce sa scape, codul moral al unui practicant Falun Gong îi cere acestuia sa salveze fiinte simtitoare. În aceasta formula spirituala, politistul care foloseste tortura se distruge pe sine, nu pe practicant. Daca practicantul îi poate modifica comportamentul politistului, prin exemplu moral si metode supranaturale, exista ceva mândrie în asta, chiar daca practicantul este totusi torturat.

Dar practicantii variaza. Chen nu si-a relatat povestea cu calm. A spus-o strigând, într-o nota de furie aspra si mistuitore. Este de asemenea important de mentionat ca Chen nu este doar încapatânata, imposibila, si un pic smintita, dar este de asemena tânara, atractiva si carismatica. A relatat partea legata de politista fara laudarosenie, ci doar cu o rusine cumplita si stridenta legata de semnarea în final a unei declaratii de convertire. Politista întâlnise un curajos luptator – lacrimile ei sunt plauzibile.

Dai Ying este o refugiata în vârsta de 50 de ani ce traieste în Suedia. La începutul anului 2003, 180 de practicanti Falun Gong au fost examinati în lagarul de munca Sanshui. Binecunoscutul discurs de genul „partidul nostru are grija de voi în mod special” a fost urmat de radiografii, recoltarea de mostre considerabile de sânge, cardiograme, teste de urina, si palpari: „Ne-au pus sa ne întindem cu fata în jos si ne-au examinat rinichii. Ne-au batut peste ei si ne-au întrebat daca ne doare.”

Si asta a fost tot – doar organe, pastrati-va corneea – un fapt pe care Dai, aproape oarba din cauza torturii de la vremea aceea, si-l aminteste clar. Corneele sunt produse relativ ieftine, valorând poate 30.000 de dolari fiecare. Pâna în 2003, doctorii chinezi devenisera maestrii în transplantul de ficat, ce valora în jur de 115.000 de dolari pentru un client strain.

VA URMA

Etan Guthman multumeste Fundatiei Eaerhart si familiei Valenberg din Suedia pentru sprijinul acordat cercetarii sale.