Ultimul partizan din România în viaţă, obligat să plătească daune morale unui consătean pe care l-a acuzat că l-a turnat la Securitate

Nicolae Ciurică
Nicolae Ciurică (YouTube Screenshot)

Nicolae Ciurică, ultimul partizan din România rămas în viaţă, a fost obligat de instanţă să plătească mii de euro unui consătean pe care l-a acuzat că l-a turnat la Securitate. Fostul partizan a făcut apel iar la începutul lunii aprilie va avea loc următorul termen, relatează Fanatik.

Ciurică s-a numărat printre partizanii care au activat în Munţii Banatului şi Munţii Mehedinţiului după cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada 1950-1954, opunându-se regimului comunist ce se instaurase în România. Trădat de un cunoscut, Ciurică a fost arestat pe 22 aprilie 1954, în casa unui amic din localitatea Cornereva. El a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în închisoare şi a fost încarcerat în mai multe penitenciare, la Gherla, Aiud, Jilava, Mina de Plumb şi Baia-Mare.

Fostul partizan a fost eliberat după 10 ani, în 1964, când şeful statului de la acea vreme, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a semnat un decret de eliberare a tuturor deţinuţilor politic. El s-a stabilit în localitatea Teregova, unde a deţinut un atelier de tăbăcărie.

În 2016, Nicolae Ciurică a fost decorat de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler pentru curajul de a fi luptat împotriva regimului comunist. Pe 15 februarie 2024, Nicolae Ciurică a împlinit 93 de ani, fiind ultimul partizan din România rămas în viaţă.

Pe data de 2 octombrie 2019, fostul partizan a fost dat în judecată de un consătean, Ion Smultea, dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Caransebeş, conform datelor consultate de Fanatik pe portalul instanţelor de judecată.

Smultea a pretins daune morale în valoare de 20.000 euro după ce Ciurică a spus despre el că l-a turnat la Securitate, declaraţii incluse de scriitoarea Ileana Mateescu în cartea “Mărturiile lui Nicolae Ciurică – ultimul partizan rămas în viaţă”, apărută în 2018. Mai mult, Mateescu a fost dată în judecată alături de Ciurică.

În dosar, Smultea susţine că în acea carte s-au făcut afirmaţii calomnioase şi defăimătoare care i-au adus un prejudiciu imens de imagine atât lui, cât şi întregii sale familii.

Mai exact, Smultea citează din capitolul XIX al cărţii: “A fost trădat şi pârât pentru orice fleac. Iar pe unii dintre turnători îi cunoaşte foarte bine. Se întâlneşte zilnic cu ei pe stradă. Îi sunt vecini, unii dintre ei chiar rudele sale. 'Nu i-am iertat, doamnă, nu am ce să le fac. Asta e. Oameni proşti, fricoşi, atât caracter au avut, atât au putut face şi spune'. Alţi vinovaţi de a fi încercat să-i facă rău sunt rude apropiate, pe care le tratase ca atare. Spre exemplu Smultea Ion, profesor de meserie, director al Casei de copii din Teregova. Înainte de revoluţie în Teregova funcţiona această instituţie, Casa de copii. Din partea acestei familii au ajuns la Securitate un număr impresionant de rapoarte”.

De asemenea, continuă site-ul citat, Smultea a arătat că, în ceea ce priveşte informaţia privind calitatea sa de turnător la Securitate, este o afirmaţie mincinoasă întrucât nu a colaborat cu Securitatea, nu a fost turnător, acest fapt fiind confirmat prin adresa nr. P1503/18 din data de 07.11.2018 emisă de CNSAS.

De partea sa, Ciurică a menţionat că, din verificările efectuate la CNSAS, reiese că în anul 1985 s-au făcut împotriva sa 10 note informative, toate semnate de Smultea, conform unui plan de măsuri al Securităţii în care informatorul este prezentat ca o legătură personală cu el. Ciurică a mai spus că Smultea a fost folosit de Securitate împotriva sa, întrucât era rudă cu el, în sensul că soţia acestuia era verişoară primară cu soţia sa şi, astfel, avea acces în familie şi cunoştea relaţiile cu alte persoane de care era interesată Securitatea.

Ciurică a mai adăugat că, conform legislaţiei comuniste, membrii PCR şi cu funcţii, inclusiv de director de şcoală, nu erau trecuţi în evidenţele Securităţii ca informatori, aceştia sprijinind organele de securitate prin diverse alte modalităţi şi din această cauză reclamantul nu apare în evidenţele CNSAS.

Din dosarul consultat de Fanatik mai reiese că instanţa a arătat că, având în vedere starea de fapt care reiese din probele de la dosar, inclusiv adresa CNSAS din care rezultă că reclamantul nu a colaborat cu Securitatea, constată că acţiunea lui Smultea Ion este întemeiată şi dovedită.

Pe 2 noiembrie 2021, Judecătoria Caransebeş i-a obligat pe Ciurică şi Mateescu la plata unor daune morale în valoare de 6.000 euro, pentru că au adus atingere onoarei şi reputaţiei reclamantului Smultea Ion.

Totuşi, Ciurică şi Mateescu au formulat apel, iar dosarul a ajuns la Tribunalul Caraş-Severin, fiind înregistrat pe 10 martie 2022.

Dosarul este pe rol, iar următorul termen este programat pe 3 aprilie 2024.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne