Slăbiciunea ascunsă a lui Putin. Sondajele arată că mulţi ruşi îl susţin pe el, dar nu şi războiul

La alegerile prezidenţiale din Rusia de la jumătatea lunii martie, preşedintele rus Vladimir Putin a câştigat oficial cel de-al cincilea mandat cu 87% din voturi, cu cea mai mare prezenţă la vot din istoria post-sovietică a ţării. Într-adevăr, după majoritatea sondajelor, Putin rămâne popular. Sondajele de opinie efectuate chiar înainte de alegeri i-au stabilit un grad de susţinere de peste 80 %. Unii alegători se tem probabil să spună în sondaje contrariul, desigur, dar pentru un autocrat, acest tip de teamă este aproape la fel de bun ca un sprijin real. În orice caz, ruşii evită, în general, să protesteze deschis. Acest lucru ajută Kremlinul să scape cu bine, prezentând victoria electorală zdrobitoare a lui Putin ca o acceptare atât a preşedintelui, cât şi a politicii sale emblematice, războiul din Ucraina, potrivit Foreign Affairs.

Sursa citată adaugă însă faptul că aceste cifre sunt departe de a fi un indicator fiabil al sprijinului popular pentru război. Mulţi ruşi, inclusiv votanţii lui Putin, sunt sceptici în ceea ce priveşte determinarea Kremlinului de a continua conflictul de doi ani. Deşi ratingurile de aprobare ale lui Putin sunt impresionante, datele sondajului Studiul privind Alegerile din Rusia (Russian Election Study - RES) condus de Foreign Affairs indică faptul că doar o mică majoritate a susţinătorilor săi sunt acum în favoarea menţinerii cursului în Ucraina. De fapt, în ciuda efortului masiv al Kremlinului de a obţine sprijin, aproape unu din patru susţinători ai lui Putin se opune continuării războiului şi aproximativ acelaşi număr declară că nu sunt siguri dacă susţin războiul (19 %) sau refuză să răspundă la întrebare (4 %). Acest lucru înseamnă că doar puţin peste jumătate dintre susţinătorii lui Putin - 54% - cred că Rusia ar trebui să continue războiul pe care Putin l-a susţinut de la invazia rusă din februarie 2022.

Având în vedere totalul alegătorilor ruşi, sprijinul pentru războiul lui Putin este chiar mai slab. În octombrie 2023, doar 43% dintre ruşi au declarat că susţin continuarea a ceea ce numeşte Kremlinul "operaţiunea militară specială". Când li s-a cerut să îşi identifice poziţia faţă de război, o treime dintre cei chestionaţi au ales răspunsul "Nu, nu susţin continuarea operaţiunii militare speciale a Rusiei în Ucraina", iar aproape un sfert au refuzat să îşi exprime opinia. Aceste cifre sunt cu siguranţă cunoscute de Kremlin, care îşi realizează propriile sondaje şi permite în acelaşi timp şi sondaje independente. Deoarece este mai uşor să guvernezi ca un autocrat popular decât ca unul nepopular, Putin urmăreşte îndeaproape opinia publică. Kremlinul lucrează neobosit pentru a modela aceste opinii, dar eforturile sale de a creşte sprijinul pentru Putin au avut mai mult succes decât încercările sale de a stimula sprijinul pentru război.

Aceste constatări sunt atât veşti bune, cât şi rele pentru Ucraina şi aliaţii săi. Scăderea sprijinului pentru război în rândul cetăţenilor ruşi nu îl va obliga pe Putin să pună capăt asaltului său asupra ţării. Având în vedere suprimarea extinsă a societăţii civile şi a disidenţei publice de către Kremlin, acesta poate continua să ducă războiul fără un sprijin popular puternic faţă de acesta. Totuşi, lipsa de entuziasm popular ar putea complica acest efort. Putin va trebui să se bazeze mai mult pe represiune pentru a preveni opoziţia. Lipsa entuziasmului popular pentru continuarea războiului face, de asemenea, mai dificilă recrutarea de soldaţi şi menţinerea moralului, precum şi creşterea costului de cumpărare a sprijinului public. Într-un discurs televizat după atacul terorist din 22 martie asupra unei săli de concerte din Moscova, Putin a făcut apel la unitate, afirmând în acelaşi timp că Ucraina este implicată în atac. Comentariile lui sugerează că Moscova va încerca să folosească atacul pentru a consolida sprijinul pentru agresiune împotriva Ucrainei sau pentru legi mai dure privind terorismul, care ar înăbuşi şi mai mult disidenţa internă. Câştigarea alegerilor a fost uşoară; urmează provocări mai dificile.

Activitatea obişnuită

În unele privinţe, cel mai recent sondaj al RES oferă o imagine sobră a sprijinului public pentru regimul Putin. Contrar speranţelor unor observatori că declinul sprijinului pentru război ar putea declanşa prăbuşirea regimului Putin, rezultatele sugerează că nu este atât de simplu. Condusă de o echipă de cercetători susţinută de National Science Foundation, RES a contribuit la o înţelegere a evoluţiei opiniei publice şi a comportamentului în ceea ce priveşte votul din Rusia timp de aproape trei decenii. În sondajele naţionale efectuate cu ocazia fiecărui scrutin prezidenţial din Rusia în care Putin a figurat ca şi candidat, echipa a constatat că sprijinul său este multidimensional. Alegerile din această lună susţin acest model. Liderul rus continuă să se sprijine pe o bază largă în rândul ruşilor obişnuiţi - un sprijin construit de-a lungul aproape a unui sfert de secol, care îl poate susţine chiar dacă situaţia multora se înrăutăţeşte în ceea ce priveşete războiul în sine. De asemenea, atractivitatea faţă de Putin continuă să se bazeze pe gestionarea economiei ţării, pe imaginea sa hipermasculină şi - din ce în ce mai mult - pe asocierea lui cu valorile conservatoare care rezonează cu mulţi cetăţeni ruşi.

Manipularea altor surse de sprijin a făcut parte din strategia lui Putin de la început, o tactică adesea trecută cu vederea în analizele occidentale ale strategiei de război a Rusiei. De la începutul invaziei, de exemplu, el a minimalizat frecvent aşa-numita operaţiune militară specială, sugerând că forţele armate se vor ocupa de ea, lăsându-i pe majoritatea ruşilor obişnuiţi să îşi vadă de viaţă ca de obicei. De asemenea, el a subliniat mesajul că Rusia a rămas stabilă şi chiar că a continuat să prospere în timpul războiului.

Luând în considerare economia, ruşii care îl susţin pe Putin, în ciuda opoziţiei faţă de război, sunt în general optimişti în legătură cu modul în care economia s-a comportat în faţa sancţiunilor occidentale. Aproximativ jumătate dintre ei cred că economia este neschimbată sau chiar că s-a redresat în ultimele 12 luni. (În schimb, doar 14 la sută dintre ruşii care nu îl susţin pe Putin şi sunt împotriva războiului văd economia rusă în această lumină pozitivă). Ruşii care sunt pro-Putin, dar antirăzboi, au o probabilitate mult mai mare de a evita pierderile financiare personale de la invazia Ucrainei: trei din patru raportează că finanţele gospodăriei lor au rămas la fel sau s-au îmbunătăţit în ultimul an. Mai mult de jumătate dintre respondenţii care se opun atât lui Putin, cât şi războiului, spun că situaţia lor economică s-a înrăutăţit.

Dar există o tensiune în eforturile Kremlinului de a minimaliza războiul şi de a promova un sentiment de normalitate. În diferite momente, inclusiv la lansarea campaniei de realegere a lui Putin în decembrie 2023, acesta a subliniat că lupta Rusiei - în Ucraina şi împotriva Occidentului - este una existenţială şi că fiecare rus trebuie să îşi facă partea sa. Un alt astfel de moment a fost atunci când Putin a ordonat "mobilizarea parţială" în toamna anului 2022, chemând sute de mii de ruşi la luptă. Astfel de mişcări contrazic alte mesaje ale Kremlinului care încearcă să minimalizeze războiul. Ridicarea mizei efortului de război este o strategie riscantă în sine. În cazul în care Putin continuă să împingă o naraţiune existenţială şi susţinătorii săi se plictisesc de război, aceştia ar putea deveni mai predispuşi să se despartă de el dacă evoluţiile iau o turnură negativă în alte domenii care îi interesează, ca de exemplu economia.

Acest risc ar putea creşte dacă opoziţia faţă de război se amplifică sau dacă perspectivele economice ale Rusiei se deteriorează. De exemplu, cercetările noastre arată că susţinătorii lui Putin care se opun continuării războiului sunt încă divizaţi cu privire la aspectul: dacă finanţarea ofensivei ar trebui să aibă prioritate faţă de programele sociale. Acest lucru poate reflecta parţial succesul Kremlinului, cel puţin până acum, în creşterea cheltuielilor sociale şi în menţinerea unui sentiment de stabilitate economică, chiar dacă a pus economia ferm pe picior de război. În cazul în care Rusia cunoaşte un declin economic sau o cerere pentru mai multe cheltuieli sociale, această consimţire la război ar putea scădea, erodând baza lui Putin.

"E războiul, prostule"

O preocupare potenţială mai mare a Kremlinului este natura specifică a opoziţiei populare faţă de război. Cel mai recent sondaj RES arată că unele grupuri care l-au sprijinit în mod tradiţional pe Putin se opun acum campaniei militare. În primul rând, ruşii care sunt sceptici în legătură cu războiul sunt în mod disproporţionat femei, iar mai mult de un sfert dintre susţinătoarele lui Putin doresc ca operaţiunea militară specială să se încheie. Pe de altă parte, susţinătorii lui Putin din zonele rurale se opun mai mult prelungirii războiului decât susţinătorii săi din marile centre urbane ale Rusiei, unul din trei spunând că este împotriva continuării acestuia. Aceste zone rurale au fost afectate mai puternic de recrutările militare decât centrele urbane. Dacă sentimentul anti-război în rândul acestor ruşi începe să se alinieze cu sentimentul anti-Putin, aşa cum s-a întâmplat mai des în oraşe, ar putea fi un punct de cotitură pentru Kremlin.

La aceste potenţiale probleme se adaugă posibilitatea ca Kremlinul să fie obligat să ordone o nouă rundă de mobilizare. O astfel de decizie ar avea un impact deosebit asupra femeilor şi a ruşilor din mediul rural. Bărbaţii din zonele rurale sunt mult mai susceptibili de a fi mobilizaţi decât cei din marile oraşe. Iar soţiile şi mamele soldaţilor, care sunt deosebit de îngrijorate de ratele ridicate ale victimelor şi care sunt nerăbdătoare ca cei dragi lor să fie aduşi acasă de pe front, au devenit deja o sursă cheie de protest public împotriva strategiei de război a guvernului. Pentru a linişti acest electorat, Kremlinul ar putea dispune ca trupele să se rotească mai des pe front - dar acest lucru ar putea necesita, la rândul său, noi runde de mobilizare.

În rândul susţinătorilor lui Putin, opoziţia faţă de război este concentrată în special în grupurile care au o probabilitate mai mare de a fi recrutate pentru serviciul militar şi care se confruntă cu circumstanţe precare din punct de vedere economic. În regiunile etnice îndepărtate din Siberia, cum ar fi Buriatia, Altai şi Zabaikalskii Krai, unde ratele de mortalitate în rândul bărbaţilor de vârstă militară au fost printre cele mai ridicate din Rusia, până la două treimi dintre susţinătorii lui Putin sunt categoric împotriva continuării războiului. În medie, în aceste regiuni şi în alte republici etnice, cum ar fi Ciuvaşia şi Udmurtia, aproximativ jumătate dintre susţinătorii lui Putin sunt împotriva războiului. În mod similar, susţinătorii lui Putin mai puţin educaţi sunt mai predispuşi să se opună continuării războiului decât omologii lor cu studii superioare.

Confruntat cu această ambivalenţă faţă de război chiar în regiunile în care armata rusă şi-a concentrat eforturile de recrutare, Kremlinul nu şi-a asumat niciun risc. După ce iniţial i-au permis candidatului opoziţiei anti-război Boris Nadejdin să se înregistreze pentru alegerile prezidenţiale, autorităţile ruse l-au descalificat pe motiv că semnăturile pe care le strânsese nu erau valabile. În mod clar, regimul Putin a considerat că era prea periculos ca Nadejdin să îşi susţină cauza în faţa unui electorat deja sceptic cu privire la continuarea "operaţiunii militare speciale".

Pentru a muşamaliza sentimentul anti-război, televiziunea de stat rusă difuzează în mod regulat manifestări de fervoare şi belicozitate pro-militară, iar şcolile ruseşti au dublat educaţia patriotică. Dar astfel de eforturi nu au reuşit să înăbuşe îndoielile, nici măcar în rândul susţinătorilor războiului. De exemplu, doar jumătate dintre ruşii care susţin continuarea războiului spun că cea mai bună cale disponibilă în februarie 2022 era "începerea unei operaţiuni militare la scară largă".

Ameninţarea din interior

Pentru ca Putin să îşi păstreze baza de susţinere, o victorie electorală este mai puţin importantă decât ceea ce vine după. În trecut, el a amânat uneori mişcările nepopulare până după alegeri. Un nou val de mobilizare este cea mai opusă politică potenţială la orizont. Chiar şi mulţi susţinători ai războiului nu par interesaţi să facă sacrificii personale pentru a avansa efortul. Într-un sondaj recent al RES, şapte din zece respondenţi care susţin războiul au declarat că se opun unei noi mobilizări. Într-un scenariu electoral ipotetic, sprijinul pentru un candidat a scăzut cu 25 de puncte procentuale atunci când respondenţilor li s-a spus că respectivul candidat susţinea recrutarea în masă. Chiar şi susţinătorii lui Putin şi-au redus sprijinul pentru acest candidat ipotetic cu 16 puncte. Toate aceste constatări sugerează că Putin poate cere ruşilor să se sacrifice pentru război până la un anumit punct, fără a stimula o opoziţie mai serioasă.

Deocamdată, poziţia oficială a Kremlinului este că nu e nevoie de o nouă mobilizare. Acesta a recrutat suficienţi soldaţi pe baza unor contracte lucrative în ultimul an pentru a efectua o rotaţie limitată şi pentru a preveni cererea pentru mai multe trupe. Strategia Kremlinului de evitare a unei noi mobilizări pare să fie aceea de a plasa principala povară a luptei asupra grupurilor marginalizate politic - minorităţile etnice, săracii din mediul rural şi condamnaţii - şi de a plăti salarii mari şi prime celor care se oferă să lupte voluntari.

În acelaşi timp, Kremlinul le-a cerut soţiilor şi mamelor soldaţilor de pe front să aibă răbdare, promiţând noi beneficii şi mobilitate socială pentru veteranii de luptă care se întorc acasă. Putin i-a asigurat pe cei loiali - susţinătorii războiului şi pe cei care au luptat - că ei sunt "adevărata elită" şi că vor fi copleşiţi de recompense. Doar timpul va spune dacă îşi va respecta promisiunea de a-i plasa şi promova în companiile de stat, în educaţie, în asociaţiile publice şi în guvern, promisiune pe care a făcut-o în discursul său anual din februarie. Cu toate acestea, noi eşecuri ale Rusiei pe câmpul de luptă ar face mai dificilă înscrierea a noi soldaţi prin contract şi a altor forţe de voluntari pe care Kremlinul le-a folosit pentru a umple golurile de forţă de muncă. Dacă mai puţini ruşi s-ar oferi voluntari, acest lucru ar creşte presiunea pentru o mobilizare mai amplă, o opţiune pe care Putin încearcă în mod clar să o evite. O economie în stagnare ar agrava această provocare, reducându-i marja de manevră şi făcând mai probabil ca el să fie nevoit efectiv să aleagă între război şi susţinătorii săi de bază.

Chiar şi susţinătorii convinşi ai lui Putin sunt în mare măsură ambivalenţi în legătură cu războiul.

Pentru ca oricare dintre cele două scenarii să devină posibil, ţările occidentale trebuie să provoace Moscova în pariul său actual că oboseala occidentală faţă de război erodează sprijinul pentru Kiev. Deşi analiştii occidentali au sugerat, în evaluări recente, că Rusia ar putea să câştige controlul asupra Ucrainei, această tendinţă poate fi inversată. Occidentul trebuie să furnizeze Ucrainei sprijinul militar de care are nevoie pentru a face ca rotaţia trupelor ruseşti să fie mai urgentă, iar costurile de voluntariat ale Rusiei să fie ridicate. În acelaşi timp, naţiunile occidentale ar trebui să transmită publicului rus un mesaj potrivit căruia costurile economice şi militare ale continuării războiului din Ucraina depăşesc beneficiile. Procedând astfel, Occidentul ar putea exploata faptul că oboseala războiului este acum o problemă pentru Moscova şi că nemulţumirea populară faţă de continuarea ofensivei este reală - chiar şi în rândul propriilor susţinători ai lui Putin.

Astfel de eforturi de a capitaliza pe seama opoziţiei ruseşti faţă de război nu îl vor îndepărta automat pe Putin de la putere. Este greu să înlături un autocrat, mai ales pe timp de război, şi chiar şi autocraţii care pierd războaie rămân adesea la putere. Dictatorul irakian Saddam Hussein a supravieţuit unor războaie devastatoare împotriva Iranului şi a Kuweitului. Dar disonanţa în rândul bazei liderului rus trebuie să neliniştească Kremlinul. După moartea lui Alexei Navalnîi în februarie, s-ar părea că regimul a eliminat aproape toate sursele viabile de opoziţie. Dar cea mai mare ameninţare a lui Putin ar putea veni acum din partea susţinători săi actuali.

Politicile lui Putin nu au urmat întotdeauna opinia publică, dar în general a evitat să ia măsuri - cum ar fi creşterile abrupte ale vârstei de pensionare - care sunt în general nepopulare, iar mobilizarea militară intră cu siguranţă în această categorie. Mai mult, în ciuda eforturilor Kremlinului, chiar şi susţinătorii convinşi ai lui Putin sunt în mare măsură ambivalenţi în ceea ce priveşte războiul. Faptul că Kremlinul dedică atât de multă energie pentru a stinge chiar şi formele banale de activitate anti-război sugerează că este foarte conştient de pericolul pe care îl reprezintă o astfel de nemulţumire - un pericol pe care nici măcar o victorie electorală copleşitoare nu îl poate ascunde.