Stresul generează o creştere de patru ori a răspândirii cancerului [Studiu]

O descoperire revoluţionară leagă hormonii de stres de o creştere de patru ori mai mare a răspândirii cancerului, ceea ce explică de ce pacienţii supuşi unui stres sever au adesea rate de supravieţuire mai mici.

"Probabil că există foarte puţine situaţii la fel de stresante precum a fi diagnosticat cu cancer şi a fi supus unui tratament împotriva cancerului", a declarat, pentru The Epoch Times, Mikala Egeblad, cercetătoare în domeniul cancerului şi autoare principală a studiului.

Înţelegerea legăturii dintre stres şi cancer ar putea deschide noi modalităţi de protejare a pacienţilor de efectele negative ale stresului în cadrul tratamentului împotriva cancerului.

O descoperire accidentală determină mai multe cercetări

Echipa de oameni de ştiinţă de la Cold Spring Harbor Laboratory (CSHL) a descoperit că glucocorticoizii - un tip de hormoni de stres - joacă un rol în crearea unui mediu favorabil metastazelor.

Laboratorul Egeblad, care s-a mutat la Universitatea Johns Hopkins, studiază modul în care comunicarea dintre tumori şi sistemul imunitar afectează creşterea tumorilor şi metastazele la şoareci. Cercetătorii au descoperit conexiunea accidental, observând o creştere mai rapidă a tumorilor la şoarecii pe care i-au stresat neintenţionat prin schimbarea locuinţei.

Fenomenul a determinat continuarea cercetărilor privind expunerea cronică la stres şi modul în care acesta poate stimula răspândirea cancerului, potrivit primului autor Xue-Yan He, care a fost bursieră postdoctorală la CSHL iar acum profesor asistent la Şcoala de Medicină a Universităţii din Washington.

He a investigat această legătură cu un studiu pe şoareci care a mimat stresul cronic, ceea ce a dus la observaţii surprinzătoare: o creştere a leziunilor tumorale şi o creştere de până la patru ori a răspândirii cancerului.

Structurile "pânză de păianjen" încurajează celulele canceroase

Potrivit studiului publicat în Cancer Cell, dimensiunea tumorilor mamare a crescut aproximativ de două ori, iar rata metastazelor la plămâni a crescut de două până la patru ori în comparaţie cu şoarecii de control care nu au fost expuşi la stres.

Cercetătorii au descoperit că stresul cronic are un impact asupra neutrofilelor, un tip de celule albe din sânge, determinând o creştere a activării neutrofilelor în ţesuturile în care se află celulele canceroase.

Atunci când au analizat ţesutul pulmonar, cercetătorii au descoperit că stresul cronic a modificat mediul intern al organismului într-un mod care ar putea favoriza creşterea cancerului prin creşterea numărului de neutrofile şi apoi prin reducerea celulelor T, celule imunitare care ucid celulele canceroase.

"Am găsit, de asemenea, mai multă matrice extracelulară. Aceasta este o [reţea] de proteine care poate susţine creşterea celulelor canceroase", a declarat He pentru The Epoch Times. Matricea extracelulară ajută celulele să se ataşeze de celulele din apropiere şi joacă un rol vital în creşterea şi mişcarea celulelor.

Egeblad a explicat că neutrofilele din ţesuturi au format structuri asemănătoare unei pânze de păianjen numite capcane neutrofile extracelulare (NET). În esenţă, aceste capcane sunt pânze lipicioase de ADN menite să reţină agenţii patogeni. Cu toate acestea, în cazul cancerului, NET-urile nu îşi îndeplinesc rolul obişnuit de protecţie.

În schimb, au precizat Egeblad şi He, se pare că NET-urile, induse de stres, încurajează creşterea celulelor canceroase mamare care ajung în plămâni. "Lucrarea noastră arată cum stresul cronic activează neutrofilele, ajutând celulele canceroase să crească", a adăugat He.

Pentru a confirma faptul că glucocorticoizii determină formarea de NET, ceea ce duce la creşterea metastazelor, cercetătorii au efectuat trei teste, fiecare dintre ele interferând cu această cale.

În primul rând, au eliminat neutrofilele de la şoareci folosind anticorpi. Apoi, au injectat o enzimă care dizolvă NET. În cele din urmă, au folosit şoareci ale căror neutrofile nu puteau răspunde la glucocorticoizi.

De asemenea, He a declarat că fiecare test a obţinut rezultate similare: epuizarea neutrofilelor a oprit metastazele induse de stres.

Stresul cronic pregăteşte organismul pentru dezvoltarea cancerului

"Împreună, datele noastre arată că glucocorticoizii eliberaţi în timpul stresului cronic determină formarea NET şi stabilesc un micro-mediu care favorizează metastazele", au scris autorii studiului.

În mod neaşteptat, studiul a arătat, de asemenea, că stresul cronic poate determina formarea NET-urilor şi modificarea ţesuturilor pulmonare la şoarecii fără cancer, pregătind, în esenţă, organismul pentru cancer.

În timp ce acest studiu evidenţiază de ce gestionarea stresului sever este esenţială pentru tratamentul cancerului, el indică, de asemenea, potenţiale terapii care ar putea viza formarea NET-urilor sau ar putea bloca receptorii pentru glucocorticoizi.

"Următoarele direcţii majore pe care le văd sunt de a înţelege cât de mult din acest lucru se aplică în cazul oamenilor şi ce putem face pentru a inhiba stresul în primul rând, în modelele animale, şi apoi, în cele din urmă, la pacienţi", a specificat Egeblad.

Ea speră, de asemenea, că înţelegerea răspunsului la stres la pacienţi va deschide calea pentru un tratament mai bun şi rate de supravieţuire crescute.

Descifrarea alianţei mortale dintre stres şi cancer

Stresul este inevitabil pentru cineva care se confruntă cu un diagnostic de cancer. Mulţi pacienţi invocă deciziile de tratament - şi incertitudinea, anxietatea şi chiar regretul aferent - ca sursă de suferinţă, potrivit unui studiu din 2023 publicat în Scientific Reports.

Într-o lucrare de analiză din 2023 publicată în Annual Review of Psychology, cercetătorii au împărtăşit zeci de ani de date care arată cum tehnicile de reducere a stresului îmbunătăţesc rezultatele pentru pacienţii cu cancer.

Tehnicile de gestionare a stresului au inclus:

• Respiraţie: Aceasta presupune o respiraţie profundă şi lentă, concentrându-se pe umplerea plămânilor şi pe relaxarea muşchilor.
• Relaxarea musculară progresivă: Această tehnică implică încordarea şi apoi relaxarea muşchilor. Cei mai mulţi oameni încep fie de la degetele de la picioare, fie de la cap şi relaxează progresiv toţi muşchii corpului.
• Meditaţia: Cu această tehnică, puteţi învăţa să vă relaxaţi mintea şi să vă concentraţi asupra unui sentiment interior de calm.

Multe dintre constatările din lucrarea de analiză au implicat terapia cognitiv-comportamentală (TCC) cu un consilier, care se concentrează pe schimbarea activă a gândurilor şi a comportamentului.

Totodată, pacienţii au fost învăţaţi să facă distincţia între factorii de stres care sunt sub controlul lor şi cei care nu sunt.

În cazul factorilor de stres care par a fi în afara controlului persoanei, cum ar fi incertitudinile care vin odată cu confruntarea cu un plan de îngrijire a cancerului, tehnicile de relaxare cu sprijin social par să ajute pacienţii să gestioneze anxietatea.

Implicarea în grupuri de sprijin şi conectarea cu colegii care se confruntă cu dificultăţi similare oferă o reţea de suport.

Nu în ultimul rând, împărtăşirea experienţelor creează un sentiment de apartenenţă, diminuând izolarea care poate însoţi cancerul.